Cu toate c-am peste 35;
Dar asta-i detaliu mult prea inutil
Caci ce-om mai putea om putea.
Si ce-om mai putea s-o facea.
Un ceai la ceaun si o cana cu vin
Stau la o vorba intr-un lan cu spini
Si cugeta idei ce nu prea se cuvin
Dar lumea e scurta si traiul i-un chin
Lor nu le mai pasa ce s-ar intampla
Chiar de vinu-i otet si ceaiu-i cafea
Zic: ne vom scrie povestea, iubirea mea,
Caci ce-om mai putea om putea.
Si ce-om mai putea s-o facea.
Alternativ mi-am facut indigo
Din pata aceasta de vis... ne-mplinit
Am iscat o odrasla de viitor
Din trecutul magnific ce cu greu l-am trait
Azi sunt sclav impecabil
Am prezent uimitor
Si voi fi un VP sau CEO peste nori
In lumea dezvoltata dintr-o piatra si-un blid
Unde totul se poate si totu-i profid
Caci ce-om mai putea om putea.
Si ce-om mai putea s-o facea.
Eu care am scris mult prea infantil
Povestea banal-a traitului divin
Dar intre timp, sincer, printe-agostici fecunzi
Care macina tragic ganduri bolunzi
Am primit diagnostic mult prea sever
C-as fi uitat sa m-nchin.
Dar cred in puterea ce-am agonisit
In tara unde toti urlam timid
Asa ca-mi umplu traista cu un gram de manea
Strang dintii si pumnii pretinzand ca-s ceva
Caci ce-om mai putea om putea.
Si ce-om mai putea s-o facea.
Denisa
Dobrin (March 13, 2013)
